n-am titlu pentru asa ceva

vajjjjj

cand eram mic vroiam sa ma fac pilot de avion de vanatoare. oare ei cand erau mici vroiau sa se faca fotografi?

pentru voi

unii dintre noi am ramas in fotografia de presa in ciuda modului in care suntem tratati, in ciuda faptului ca ne finantam integral echipamentul foto din resurse proprii, in ciuda faptului ca suntem singurii care muncim si dupa ce restul redactiei a rupt usa, in ciuda faptului ca nu avem zile libere, in ciuda faptului ca mancam paine cu iaurt, in ciuda faptului ca suntem singurii care isi fac meseria pe strada si nu din redactie prin telefon, in ciuda faptului ca avem un aer conditionat care functioneaza ca si cum nu ar exista, in ciuda faptului ca avem zeci de bonuri de taxi care si acum asteapta sa fie decontate, in ciuda faptului ca trebuie sa ramanem competitivi in fata fotografilor de agentie cu d3 sau mark 3, in ciuda faptului ca suntem trimisi la evenimente care nu intra niciodata la ziar, in ciuda faptului ca trebuie sa facem lucruri care nu sunt in fisa postului, in ciuda faptului ca trebuie sa facem manevrele altora, in ciuda faptului ca sefii nu stiu nici pana in ziua de azi cum ne cheama si in ciuda faptului ca nu ne saluta cand trec pe langa noi pe hol, in ciuda faptului ca anumiti fotografi de presa sunt unde sunt doar pentru ca beau cu cine trebuie iar noi restul suntem fotografi de mana a doua, unii dintre noi am ramas in fotografia de presa, pentru voi.

ne vedem in strada iete asa ca in poza de mai sus, suntem inconfundabili

DOF(F)

Fotografi in fotografii 01

Vezi explicatia foto

Fie ca ne place sau nu ce ne-am face fara explicatia foto?

Despre facerea fotografiei si experienta presei 02

Camera termopan era, ce sa vezi, o camera cu  geamuri termopan ce dadeau spre scara principala a unui hotel de cinci stele din Bucuresti, camera spre care am fost indrumat de o fosta colega de scoala generala (mi se pare mie sau lucreaza peste tot pe unde am eu actiuni?!) cand am pus intrebarea unde se poate fuma? Dupa o plimbare (in cerc) de 5 minute ma opresc langa o usa pe care scria mare Smoking Room, lucru pe care nu il observ, uitandu-ma cu fata mea obisnuita (de fotograf care nu stie ce se intampla si unde este) la o doamna vadit intrigata de fata mea obisnuita mai sus mentionata. Dupa un moment de jena profunda o intreb daca are idee unde se poate fuma. Imi raspunde printr-o privire si intram eu intentionand sa fumez o tigara si sa ma intorc in locul unde imi desfasuram activitatea spre disperarea cameramanilor. La un moment dat doamna (despre care am aflat ulterior citind cartea ei de vizita ca este PR Manager) a spus  (…) este greu sa le faci PR (…) sunt prea seriosi. Inviorat de faptul ca cele mai bune fotografii le-am facut in timp ce ei radeau am plecat afland pentru prima data cum cineva care nu ti-a vazut fotografiile iti poate spune daca sunt bune sau nu.

In alta ordine de idei declar deschis proiectul de fotografii cu fotografi.

Pi

Din arhiva 03

Din arhiva 02